Orase si anotimpuri

           Fiecare oraş are un anotimp al lui, un anotimp în care înfloreşte, în care străluceste, în care se lasă descoperit mai mult decât în alte anotimpuri, sau în care dimpotrivă devine misterios şi sobru. Am încercat de fiecare dată să vizitez un oras în funcţie de anotimpul care mi se părea că-l reprezintă…

           Viena îmi inspiră...iarnă, cu miros de capucino vienez şi scortişoară, cu un sacher torte in faţă într-o cafenea semi luminată, iar pe geam fulgi mari de zapadă căzând peste Stephans Platz.  Am vizitat Viena iarna, printre fulgi de zapada si lumini de artificii şi da, Viena prinde viaţă  în anotimpul îngheţat…Viena valsează printre fulgi de zapada şi te invită  sa-i fii partener  într-o calatorie în timp în saloanele de la Schonbrunn sau Hofburg.

 Amsterdamul am ales să-l vizitez în anotimpul laleleor şi într-adevăr Amsterdamul miroase a primavară (si a iarba:-) ).  Lumina soarelui nu pică nicicând mai bine peste canalele ce împanzesc oraşul,  iar apusurile blînde colorează casele şi le oglindeşte în canale creând un tablou perfect. Perfecte au fost şi zilele petrecute de mine aici, cu soare, cu lalele, cu dimineţi luminoase în care am străbatut canalele în lung şi-n lat şi seri răcoroase petrecute  fie pe străduţele atat de agitate, fie într-un retaurant cu specific indonezian, sau de ce nu într-un cofee shop…

           Bruge-ul l-am vizitat, deloc întâmplător tot primavara, eu îl numesc un Amsterdam mai mic şi mai cuminte, iar verdele viu si lalelele din Grote Markt… nu fac decât să-i accentueze frumuseţea.

            Vara… cu-ale ei zile lungi şi însorite, ştiu, vara miroase a mare, a nisip în păr şi-a orăşele însorite, vara e dincolo de toate Balcic,  Balcicul verilor mele de copil îndrăgostit ce stătea cu nasul în cărţi şi visa la orăşelul pictorilor şi-al Reginei Maria.  L-am regăsit peste ani, la fel de îndrăgostită şi-am rezonat cu orăşelul ăsta mic într-un fel aparte… acolo într-un colţ al sufletului meu Balcicul înseamnă vară, iar vară înseamnă Balcic şi mi-aş dori ca indiferent de ‘anotimpurile’  vieţii mele, să mă pot regăsi mereu,  aceeaşi, cu o carte în faţă pe micuţa plajă din faţa castelului…

        Dar vara e vacanţa mare iar pentru mine vara nu înseamnă doar mare şi plajă, vara e anotimpul drumurilor lungi, spre oraşe pline de istorie şi frumos… zilele lungi sunt o binecuvântare pentru orice turist, zilele lungi de vară îti permit să te relaxezi, să leneveşti pe o terasă la umbră, dar mai ales să vizitezi…

           Praga şi Florenţa nu au un anotimp al lor, oraşele astea două primesc anotimpurile şi le lasă să treacă peste ele neschimbate. Domul, Palazo Vechio, Tyn-ul si Sf. Vitus strălucesc în lumina oricărui anotimp. Ceasul astronomic de pe frumoasa primărie din centrul Pragăi măsoară timpuri şi anotimpuri de secole, iar David al lui Michelangelo stă-n Piazza della Signoria indiferent de anotimp…dezbrăcat:-)).  Arno si Vltava au numărat poate toate anotimpurile, le-au ascultat poate toate povestile şi le spun azi turiştilor care într-o clipă de răgaz se opresc pe Ponte Vechio sau pe Podul Carol sa le-asculte.

            Eu le-am vizitat pe amândouă vara şi-n zile pline de lumină si soare am străbătut la pas străduţe pavate cu istorii frumoase.  Le-aş vizita în fiecare anotimp şi nu cred că ar fi prea multe minusuri…mi-ar lipsi poate cea mai bună îngheţată din lume, cumpărată de la Vivoli, probabil cea mai bună gelaterie din lume şi mi-ar lipsi picnicurile din Kampa, pe un covor de un verde perfect.

         Toamna este pentru mine anotimpul regăsiri  şi-mi aminteşte de Dresda, oraşul renăscut din cenuşă, care dupa ce a fost bombardat si devastat in 1945  s-a ridicat din propria cenuşă şi cel mai important şi-a regăsit spiritul.  Nu-mi venea să cred că splendoarea de oras ce mi se deschidea in faţa ochilor, fusese cândva cenuşă… Frauenkirche, simbol al renaşterii Dresdei, strajuieşte piaţa centrală ca marturie a ororilor războiului dar şi ca simbol al unui oraş puternic.  Dresda m-a primit cu o ploaie rece de toamna, prea rece pentru un inceput de septembrie…dar tot Dresda m-a facut să-mi regăsesc repede dorinţa de-a o vizita.  Dresda am vazut-o de sub o umbrela, fiindca ploaia s-a incapaţânat să cadă în toate cele trei zile, cat am stat acolo, Dresda am vazut-o de pe terase autentic germane, eu infofolită într-o pătură, mereu cu un capucino cald in faţă, ea acoperită de nori cenuşii, mereu mândră şi sobră. I se mai spune Florenţa de pe Elba, eu nu reusesc însă să le asociez deloc, cert este că Dresda este cea mai frumoasă formă de baroc, vazută de mine până acum.

          Dresda, are cateva imagini perfecte, Hofkirche, Frauenchirche, Debarcaderul de la Pirna, câteva clădiri cu o arhitectură perfectă, la care dacă adaugi o atmosferă de toamnă târzie şi-ti cumperi şi-o umbrelă… devine cu uşurinţa una din amintirile de toamnă preferate.

Publicat în Calatorului ii sade bine cu drumul | 5 comentarii

Florenta

turdelume

           Odata ajuns la Florenta orice turist se simte artist, fiindca aici orice imagine surprinsa de obiectivul aparatului de fotografiat devine o mica opera de arta. De Florenta te indragostesti la prima vedere, arta si istorie la tot pasul, pentru cunoscatori, romantism cat cuprinde pentru indragostiti, restaurante cu meniuri imbietoare pentru gurmanzi, magazine luxoase pentru pretentiosi.

La fiecare pas un palazzo cu arhitectura uimitoare te asteapta sa-i afli povestea, e suficient sa te lasi purtat in voie pe stradutele pavate cu istorie ca sa descoperi intreg orasul. Nu ai nevoie de harta fiindca fiecare straduta te imbie sa o vizitezi si fiecare coltisor iti rasfata privirea cu o noua descoperire.

Te fascinează Domul, cu a lui enigmatica cupola , si merita urcata fiecare din cele 500 de trepte, pentru privelistea pe care o ai odata ajuns pe acoperisul Florentei. Te incanta Piazza della Signoria cu al ei Palazzo Vechio pazit…

Vezi articol original 324 de cuvinte mai mult

Publicat în Calatorului ii sade bine cu drumul | 1 comentariu

Top 10 orășele fantastice, dar mai puțin cunoscute

          Nu pot sta prea mult într-un loc, poate decât acasă…când plec în vacanță însă, îmi place să caut, să găsesc, să descopăr…nu-mi place să mă opresc prea mult timp într-un loc, convinsă fiind că, în apropierea lui, mă așteaptă cu siguranță altceva la fel de frumos. Și-mi plac surprizele, tocmai de-asta nu mă opresc niciodata din căutare. Drumurile mele au fost pline de surprize întotdeauna plăcute. Nu doar locurile despre care s-au scris pagini întregi sunt frumoase, nu doar orașele din topurile revistelor cu coperți lucioase merită vizitate.  Am vizitat câteva orașe din top 10, oricare top 10 Europa, mi-am facut topul meu mai apoi, în care Parisul e la coadă, dar totuși în top, iar Florența e fruntașă din toate punctele de vedere… Fiecare vede lumea cu proprii ochi, ai mei așa au vrut să vadă…

            Nu-mi plac topurile, au o marjă de eroare prea mare…Cu toate astea, azi m-am hotărât să fac un top, care să includă 10 orășele care m-au surprins, de la care nu aveam așteptări, despre care nu citisem în topuri, dar pe care totuși le-am vizitat… Nu contează ordinea, locul 1, poate fi la fel de bine locul 2, oricum le-aș amesteca, rămân surprinzătoare și dragi….

  1. Hallsttat, orășelul cu case înghesuite din Salzkammergut, o fâșie colorată de pământ, între apă și munte,  am mai scris despre el aici și-o să o mai fac, fiindcă locul ăsta chiar merită văzut. Imaginea perfectă pentru o carte poștală…

2.Wroclaw, orașul cu pitici din Polonia, a fost poate cea mai mare surpriză, încă nu înțeleg de ce-i lipsesc turiștii, fiindcă orașului ăstuia îi lipsește un singur lucru… viața din el. Nu-mi imaginam să descopăr într-o după-amiază de august un oraș atât de frumos și atât de pustiu…părea că singurii care populează Wroclawul în vara vizitei mele erau piticii de metal, ascunși strategic prin toate colțurile centrului vechi! Wroclaw nu este chiar un orăsel, este al patrulea ca mărime din Polonia și are un centru istoric destul de mare. Orașul s-a dezvoltat pe malurile raului Odra, unde clădiri frumoase se înalță una langa alta. Dacă iei orașul la pas, din piață în piață, care mai de care împodobită de case frumoase ajungi în piața centrală unde se înalță cladirea primăriei. Aceasta reprezintă unul dintre cele mai frumoase exemple de gotic din Europa, are o fațadă uluitoare, decorată cu sculpturi, arcade și turnulețe. Un ceas astrologic din sec XVI măsoară timpul, tic-tac, tic-tac, deși pare că timpul s-a scurs fără să lase urme peste acest oraș.

3. Ghent, orașelul are un vecin mult mai celebru, Bruge-ul, dar asta nu-i umbrește din frumusețe. Odată ajuns în centrul orașului Ghent, te intrebi dacă nu te-ai întors în timp, în vremuri cu conți și ducese.

4. Parga este pentru mine „o altfel de Grecia”, seamănă cu un orașel italienesc, doar că este locuit de greci, iar asta poate fi un plus. Găsiți mai multe despre Parga aici.

5. Sorento. Cocoțat pe stâncile costierei Amalfitane, este un oraș cu adevărat însorit. Un colț de liniște și răcoare, cu parfum discret de lămâie, te imbie să te oprești la un limoncello sau să admiri marea, înainte de a-ți continua drumul spre coloratul Positano, sau atât de romanticul Amalfi.

6. Nessebar, orășelul bulgăresc aflat în patrimoniul UNESCO, cu case în care piatra se îmbrățișează perfect cu lemnul și străduțele se continuă cu marea. Alături de Balcic, Nessebar-ul mi-a colorat atâtea weekend-uri de vară, drept urmare am mai scris despre el aici https://turdelume.wordpress.com/tag/nessebar/

7.Kosice, o alta surpriză pentru mine. A fost Capitala Europeană a Culturii în 2013, anul în care l-am și vizitat. Am găsit un orășel  în straie de sărbătoare, cu o arhitectură îngrijită și-un centru cochet. Punctul principal de atracție îl reprezintă Catedrala Sf. Elisabeta, impozanța aceasta a rezistat perioadei comuniste și umple acum centrul orașelului de farmec.

8. Harleem. Unii spun despre acest orășel ca ar fi sora mai mică a Amsterdamului. Străbatut în lung și-n Lat de canale, Harleem-ul pare un orășel liniștit, ocolit de problemele cotidiene. O vizită în Harleem poate începe chiar de la gară, care este adapostită de-o cladire Art Nouveau din lemn lustruit și cu picturi pe faianță. Piața centrală din Harleem îți dezvaluie cel mai bine spiritul artistic și boem al orașului.

9.Cesky Krumlov, orășelul șerpuit de ape, din Cehia și-a păstrat aerul medieval mai bine ca oricare  alt loc din Boemia. Fiecare alee și colțisor ascuns reprezintă o invitație pentru a explora. Deasupra orașului se înaltă Castelul, de unde privești în jos spre șerpuirea de ape ce se amestecă cu străzile și casele în stil renascentist.

10.Rovinji. Micuțul orășel croat, ce  pare răsărit din mare, se înalță pe o colină, fiind dominat de turla Bisericii Sf. Eufemia. Străduțele înguste urcă până pe colină, coboară mai apoi scufundându-și treptele în mare. Orașul ăsta miroase a vară, nici nu mi-l pot imagina în alt anotimp.

Publicat în Calatorului ii sade bine cu drumul | Etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 4 comentarii

Pur și simplu Austria… fără Booking, rezervări sau GPS

          Toamna e-aproape, iar pe mine m-apucă dorul de-un drum lung cu mașina, fără țintă, fără un traseu, fără cazare stabilită de acasă! Să mă opresc doar unde-mi place, necondiționată de bilete achiziționate din timp, să pot să-mi schimb traseul oricând și să am senzația că pot ajunge oriunde!  Și dorul ăsta de duca al meu nu se lasă până nu mă vede plecată undeva!

Acum 2 ani, spre sfârșit de august mă măcina un dor din ăsta, nu aveam bilete cumpărate, nu știam unde vreau să merg, știam doar că vreau să plec…vreo 3 zile m-am lăsat măcinată de dor, a patra am cedat tentației și-am plecat…spre vama Nădlac  pentru început. În drum spre Nădlac am dezbătut îndelung…unde să fie prima noapte de cazare, am ales Wachau, Valea Dunării, aproape de graniţa cu Ungaria. Am ajuns la apus, într-o zonă de poveste. Imediat ce am părăsit autostrada, drumul a început să șerpuiască printre dealuri acoperite de podgorii, din loc în loc Dunărea ne ţinea companie, iar soarele nu se grăbea să se ascundă după dealuri,ba dimpotrivă, se juca de-a pictorul, pânză fiindu-i apa Dunării în care amesteca culorile cu atâta măiestrie…Nu ne-am grăbit nici noi să căutăm cazare, am oprit în Krems, apoi în Durnstein, uitând ca prin minune de oboseală. Târziu, când soarele dispăruse demult de pe cer, am început să nu mai căutam turle de biserici sau stradute ascunse şi să ne orientăm după plăcuţe cu zimmer frei. Am înteles repede ca-n Durnstein nu vom avea succes, si ne-am continuat drumul spre Weissenkirchen, un orăşel vechi, parcă sculptat în piatră cenuşie, inconjurat de podgorii verzi. La ora la care am ajuns noi, parea nelocuit, mai degrabă părea un platou de filmare al unei pelicule de demult, iar actorii erau în pauză. Am bătut la ultima uşă care avea o plăcută cu atat de căutatul zimmer frei, ne-a răspuns o bătranică uscăţivă îmbrăcată în negru şi nici acum nu ştiu cum de ne-am înţeles cu ea, 2 camere, o noapte, 40 de euro, am înţeles doar frustuk, fiindcă pe mine asta mă interesa cand am plecat de-acasa, să nu raman cumva nemancata.

Inainte de somn, am mai făcut o plimbare prin orasul pustiu, un amestec de straniu si frumos… majoritatea restaurantelor se aflau la subsol  unde palpaiau lumini rosiatice si cativa turisti mai goleau la ora aia ultima halba de bere! Am mancat si am golit si noi  o halba de bere, ceva cu amestec de grau rosu, stiu că au trecut 2 ani de-atunci , dar băieţii mai pomenesc încă cu nostalgie de berea rosiatică servită de-o hangiţă nu foarte frumoasa! Drumul înapoi spre casa bătranei noastre gazde a fost ciudat, berea roşiatică, orasul gri cu nume de biserica, linistea din jur, ne-au facut să fabulăm…de ce este orasul pustiu, de ce este bătrana îndoliată…am decis că este văduva, apoi ne-am băgat liniştiti la somn. Dimineaţa soţul presupusei văduve, ne-a bătut în geam să ne învite la micul dejun, bătrâna croseta pe un scaun inalt din lemn, iar în mijlocul bucătăriei mobilată tradiţional, cu perdele albe croşetate la geamurile mari şi luminoase, trona o masa rotundă, cam de opt persoane, incărcată cu mâncare cat pentru doisprezece…noi eram patru şi nu foarte înfometati, am ales o chiflă în formă de inimioară, am uns-o cu unt si dulceata de caise şi am inteles ca o sa am o vacantă minunata…

M-as intoarce la batrana  din Weissenkirchen doar pentru acel mic dejun linistit si minunat, pentru senzatia aia de bine din acel septembrie însorit…si desi, de fiecare data cand am mai trecut prin Austria am plecat de acasa cu gandul ca-i vom face o vizită, pana acum nu am reusit. Weissenkirchen îşi schimbă faţa dimineaţa, pare tot un platou de filmare, dar de data aceasta actorii sunt la locurile lor…Ne-am cocoţat pe-un deal, si-am mancat struguri direct din vie, părea  ceva firesc si nimeni nu s-a aratat deranjat, era o proprietate privata, dar turiştii erau bineveniti.

     Drumul nostru a continuat spre Melk, abatia din Melk este patrimoniu UNESCO si este renumită pentru biblioteca sa, avand  un număr impresionant de manuscrise, Umberto Eco s-a documentat aici, pentru romanul sau, Numele Trandafirului si cum a fost unul dintre romanele ce mi-au fascinat adolescenta, trebuia sa fac un popas.

     Manastirea galbena, impunatoare, cocotata pe dealul de deasupra orasului Melk, atrage zilnic un numar impresionant de turisti. Dupa vizita la Melk, ne-am continuat drumul spre Linz, unde am facut un popas de doar 2 ore, am mancat si ne-am plimbat cu trenuletul prin oras, fiindca ne grabeam spre Salzburg, unde bineînţeles înainte de-a ne bucura de vizita în oraşul lui Mozart trebuia sa gasim cazare! Si odata cu cautarea cazarii a început aventura…trebuie sa specific ca nu suntem prieteni cu GPS-ul, am plecat în Praga şi Istanbul doar cu harta, am facut mii de Km prin Europa fara sa apelam vreodata la GPS, mi se pare ca harta are un farmec aparte şi cred ca as fi pierdut multe ‘aventuri” daca apelam la GPS, probabil as fi „salvat” multe ore dar cand esti in vacanta la ce bun sa mai masori timpul?

     Despre avantajele si dezavantajele hartii, o sa vorbesc alta data, cum spuneam harta are farmecul ei, asta in cazul in care detii una, fiindca cu Salzburg, omisesem sa ne luam harta…

         Centrul orasului Salzburg este strabatut de raul Salzach, doar cateva poduri pot fi traversate cu masina, iar stradutele sunt foarte înguste, aglomerate şi pline de sensuri unice, asta nu ar fi fost o problema daca primele 20 de hoteluri la care am oprit, ar fi avut macar o camera libera…dar nu, Salzburgul este plin de turisti bine organizati, care isi stabilesc itinerariul din timp…iar cei ca noi, trebuie sa „munceasca” din greu pentru un loc de cazare, intr-un final am renuntat la masina, si am batut orasul în lung si-n lat, băieţii intrau intr-un hotel, eu şi prietena mea în altul, de fiecare data ne întalneam în strada, la un moment dat baietii ies razand dar şi fugind dintr-un hotel, vestea buna, aveau camere, vestea proasta, era plin de gay…vestea şi mai proastă, ei nu au vrut sub nicio formă să ne cazăm acolo…la miezul nopţii am gasit într-un hotel, un apartament liber, am dat cei 140 de euro fara sa ne intereseze cum arata, nu ne imaginam ca dam 140 de euro pe o camera cu 2 paturi…Am ras în noaptea aia în Salzburg, cat pentru multe nopti, am cautat, am gasit, am trecut peste oboseala, am traversat Salzach-ul de 20 de ori, cu masina sau pe jos,  am ignorat-o pe receptioniera acra care ne-a întors spatele cand a aflat ca suntem din Romania, iar dimineaţa ne-am răzbunat cerand porţie dublă la micul dejun. Daca aventura noastra din miez de noapte a avut si momente mai tensionate, am uitat definitiv de ele, dimineaţa, cand ne-am început plimbarea prin oraş.

Din punctul meu de vedere Salzburg ocupa un loc aparte pe harta Europei, poate fiindca aici s-a nascut Mozart, poate fiindca este asezat într-o zona de o frumusete aparte, strajuit de munţi, strabatut de Salzach, oraşul asta te îndeamnă să-l vizitezi în pasi de dans, poate un vals în gradinile Mirabell, pline de culoare, un tango senzual pe dealurile cetatii si orice dans iti dictează inima pe straduţele din centru. Cumpăra-ti si-o vioara colorata, plina cu bomboane din marţipan, şi daca nu vrei s-o împarţi cu nimeni mananc-o pe malul Salzach-ului, la un picnic. Salzburg este unul dintre cele mai vizitate orase din Austria bucurandu-se de o atmosfera vibranta si cosmopolita. Centrul vechi al orasului este dominat de fortareata Hohensalzburg, simbol al puterii care a modelat atat de mult istoria orasului.

       Am parasit seara Salzburgul, entuziasmata ca dupa un dans facut într-o sala de bal, pe muzica lui Mozart. Ne-am continuat drumul în linişte, cautand cazare în zona Hallein, munti, pajisti verzi, exact peisajul din Alpi pe care mi-l imaginam, am batut la cateva usi, nestiind ca placutele de la intrarea pe fiecare straduta indicau numele familiei care locuieste acolo si nu existenta unei pensiuni, ne minunam de ce nu ne primesc, desi sunt goale, si fara sa vrem am gandit-o iar pe-aia cu „fiindca suntem romani”…:-) </p> Ne-am incercat norocul si in Germania, in apropiere de granita, dar intr-un final ne-am cazat in apropiere de Hallein, destinatia noastra din ziua urmatoare. Hallein este o mina de sare, aflata cam la 10 Km de Salzburg…la intrarea in mina primesti un echipament special, ce te face sa semeni cu un miner, lucru care pe noi ne-a distrat teribil, apoi esti imbarcat intr-un trenulet care te duce in inima muntilor, pare mai mult o joaca de copil, la un moment dat coborarea intre doua nivele ale minei se face pe niste tobogane de lemn destul de lungi, odata ce ai coborat vrei sa urci din nou, pentru a mai cobori odata, iar ghizii ingaduitori te lasa…turul minei continua cu o plimbare cu barca pe un lac subteran, apoi treci granita in Germania…tot in subteran, am traversat de multe ori fasii de pamant ce delimiteaza tari, dar de data asta mi s-a parut foarte interesant. Vizita la Hallein a fost ca o joaca, m-am bucurat asemeni unui copil de plimbarea cu trenuletul, de  tobogane, si am iesit dupa cele 2-3 ore petrecute in mina, plina de energie! Vizita noastra in „tinutul sarii” a continuat cu o oprire neprogramata la Burg Hohenwerfen. Ne-a atras atentia, cocotat ca orice castel ce se respecta pe varf de munte, am decis ca merita o oprire, macar pentru a vedea de sus privelistea. Am urcat cu funicularul, castelul are o curte interioara foarte mare si in orice colt te-ai afla ai o priveliste extraordinara asupra vaii ce-l inconjoara. De sus, Salzach-ul pare atat de linistit, nici urma de învolburare…asta este si starea de spirit cu care ramai in urma acestei vizite…

       „Neprogramata” a fost intreaga noastra vizita in Austria, cu o singura exceptie, Hallstatt, oraselul de pe coperta ghidului Aquilla 95, imaginea de pe coperta ghidului cu Austria a fost decisiva in alegerea noastra de a vizita aceasta parte de lume. Ne-a convins o poza, si chiar daca ne asteptam ca Hallstatt-ul sa nu ne ofere mai mult de-o imagine, am decis ca trebuie vazut! Hallstatt-ul este o adevarata bijuterie, situat pe malul lacului cu acelasi nume şi inconjurat de munti…ei si? Multe orase beneficiază de un astfel de amplasament,  dar Hallsttat-ul este cu totul deosebit. Intregul orasel este dominat de turla bisericii din centru, casele in culori pastelate, înghesuite, una langa alta, nu-si anuleaza din frumusete, ba dimpotriva…Pare ca s-a dus o lupta intre munte si mare, intr-un final acestea lasand locul unei fasii inguste de pamant, unde oamenii au inghesuit case, si le-au infrumusetat , fiindca fiecare casa de aici are ferestrele incarcate de flori. Am luat un vaporas, pentru a avea cea mai buna imagine asupra orasului, am facut poze in dreapta si-n stanga, ne inselasem, Hallstatt-ul nu înseamna doar o imagine frumoasa…poti sa faci cu el un intreg album. Chinezii s-au îndragostit de acest orasel, de care multi dintre noi nici nu au auzit… l-au reprodus in totalitate la ei acasa…casa cu casa, straduta cu straduta, Hallstatt-ul are acum o clona in China. Oricat de experti in a copia tot sunt chinezii, nu au reusit totusi sa reproduca lacul si muntii din jur…M-am indrăgostit si eu de Hallsttat, nu am reusit însa sa iau acasa nici măcar o macheta a lui, am plecat însă cu un întreg album de poze, cel putin la fel de reusite ca cea de pe coperta ghidului.

     In Hallstatt exista un osuar, aici sunt depozitate oasele din cimitir, pentru a face loc altora…stiu, suna putin ciudat, iar craniile sunt pictate cu grija si au scris pe ele numele celui caruia au apartinut.

            Odata ce am rezolvat misterul plăcutelor cu adrese, şi am inţeles că nu indicau pensiuni, partea cu cazarea a devenit mai uşoară, intr-una din seri ne-am cazat in zona lacului Gossau See, iar urmatoarea pe malul lacului Mondsee. Zona Salzkammergut este impanzită de lacuri, de peisaje superbe şi nu de puţine ori am vrut să ne oprim pentru mai mult timp intr-un loc…Ne-am continuat calatoria de fiecare dată, si in 10 zile, cat a durat vacanta noastra ne-am cazat de fiecare data in alt loc! Am facut si am desfacut la bagaje, am îndesat in porbagaj până am învatat ca nu au loc decat asezate într-o anumită ordine si nu am obosit deloc…in fiecare dimineata o luam de la capat…Intr-una din dimineti am renuntat insa la masina, am lasat bagajele bine inghesuite in portbagaj, am inchiriat biciclete si am plecat din Strobl spre St. Wolfgang… Situat bineinteles pe malul lacului cu acelasi nume, Wolfgang a fost  cu adevarat o surpriza, oraselul cu case pictate si trasuri, are un aer aristocratic. Fiecare casa are alt aspect, una mai frumoasa ca alta, mai colorata, mai discreta sau mai iesita in evidenta, fiecare casa din St. Wolfgang are cu siguranta o poveste a ei…frumoasa. Din St Wolfgang am luat o mocanita spre varful Schafberg…..si din pufait in pufait, din poza in poza, trenul cu aburi ne-a dus la 1785 m. De aici, de deasupra lumii, ai o priveliste unica asupra salbei de rauri din Salzkammergut

          Desi in tara era un septembrie ploios, noi am avut 9 zile cu soare, in a 10-a zi, poate ca sa nu ne pară rău ca plecăm acasă, vremea s-a stricat si acolo. Am facut o ultima oprire in Mondsee  pentru a vizita biserica in care s-a filmat nunta din Sunetul Muzicii si hotarata sa revad filmul odată întoarsa în tara,  am făcut cale întoarsă.

     Pentru mine, vacanta ideală de toamnă, seamănă cu asta, pe care tocmai mi-am reamintit-o, drumuri lungi, bagaje, surprize, natura, dar si orasele mici, spectaculoase. O vacanta fără prea multe planuri, fără Booking, Gps, rezervări…pentru unii poate părea plină de dezavantaje, pentru mine rămâne o vacanţă plină de amintiri.

Publicat în Calatorului ii sade bine cu drumul | Etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

De ce Romania?

     Am răscolit Europa în căutare de frumos, l-am găsit de fiecare dată şi l-am adus acasă, sub formă de amintiri, în bagaje încărcate cu speranţe de mai bine. Am bătut drumuri lungi, prin ţări străine , în căutare de obiective turistice, mi-am dat coate la cozi interminabile să văd Notre Dame-ul sau Palatul Dogilor, să-mi pun o dorinţă la Fontana Di Trevi sau să fac o poză la Schonbrunn.           M-am întors de fiecare dată acasă convinsă că trăiesc într-o lume frumoasă şi hotărâtă ca într-o zi însumând toate plecările mele să pot spune că am făcut turul lumii. Am schimbat planuri, ori trasee, am mâzgălit hărţi, dar de fiecare dată un lucru a rămas acelaşi: turul lumii mele începe de fiecare dată cu România. Nu, pe măsură ce-am văzut mai multe, România nu a scăzut în ochii mei, nu s-a urâţit, nu s-a micşorat, nu şi-a pierdut din valoare, ba dimpotrivă. Citesc des despre ‘România urâtă’, fără drumuri, fără servicii, plină de mizerie, dar, surprinzător, de fiecare dată când plec să caut ‘România frumoasă’, o găsesc.

    Azi , o să scriu de spre România, convinsă fiind că-n weekend-ul acesta prelungit şi de sărbătoare, mulţi români au plecat să caute România frumoasă.

   Cred, cu tărie, că oriunde te-ai afla în România, eşti la o oră distanţă de un loc frumos, asta în cazul în care nu te afli deja intr-unul.

   Fiecare îşi defineşte ‘frumosul’ în felul lui, pentru unii, frumos înseamnă distracţie, viaţă de noapte şi plaje de fiţe, iar litoralul românesc pare că este specializat în asta., deşi are încă şi oaze de linişte.

943711_10152775495755106_1974860746_n942667_10152775495425106_1328264072_n      Pentru alţii, frumos înseamnă natură, cu peisaje pure încă nealterate, un alt capitol la care România este pe plus. O să dau  doar câteva exemple, apoi o să las pozele să spună mai multe decat pot spune eu:

– O plimbare cu vaporaşul pe canalele Deltei Dunării cred că poate convinge pe oricine că România are încă resurse nebănuite de frumos.

 

 

 

– Un drum de munte, poate Transalpina sau Transfăgărăşan , dacă vrei să fii la înălţime, poate răsfăţa obiectivul aparatului de fotografiat oricând.

 

 

 

        România este presărată de lacuri, mai tulburi sau mai limpezi, adânci sau întinse şi liniştite, unele au amenajate plaje, altele te îmbie doar să le admiri frumuseţea. Lacul Rosu, de exemplu, aflat în apropiere de Cheile Bicazului, este unul din locurile mele preferate de relaxare, lacul cu cioturi, cum îi mai zic eu, oglindeste în el piscuri de munte, are reflexe ruginii, care toamna, accentuate de ruginiul copacilor te fac să vrei să nu mai pleci de-acolo.

 

 

 

       Dacă vrei să gaseşti România pitorească, atunci caut-o negreşit la sate, frumoasa Bucovină ascunde sate cu peisaje autentice româneşti, case de ţară cu muşcate roşii la geam, grădini îngrijite pline de flori, la tot pasul întâlneşti hanuri primitoare, cu mâncare din belşug. Iar Bucovina este patria mânăstirilor, este o altă lume, unde te poţi reculege, linişti, întoarce în timp, fiindcă în goana asta nebună după orice, avem atâta nevoie să ne regăsim. Satul transilvănean cucereşte deja călători străini, un alt fel de arhitectură, alt fel de oameni, dar aceeleaşi peisaje frumoase, de data aceasta presărate din loc în loc cu biserici fortificate. Despre ce înseamna pentru mine satul românesc, am scris cu drag şi dor aici https://turdelume.wordpress.com/2011/04/05/amintiri-de-acasa/

 

 

 

     Pentru doritorii de  city-break Sibiul, Braşovul, Sighişoara, Timişoara, Clujul, aşteaptă să fie redescoperite. Nu avem foarte multe oraşe cu centre istorice mari, dar măcar acestea merită văzute. În plus zonele din jurul oraşeor oferă întotdeauna surprize, o cetate cocoţată pe un vărf de deal, un conac, ce-asteaptă să-ti spună o poveste, un castel din alte timpuri, ce-şi deschide porţile pentru turişti.

                   România este o ţară frumoasă, locuită de oameni frumoşi…restul sunt poveşti.

 

 

 

 

 

 

 

Publicat în Calatorului ii sade bine cu drumul | 4 comentarii

Vacanţă la Castel-Ten Berghe

562156_10151573385675106_906323861_n     De când mă ştiu, m-au fermecat castelele, cu istoriile lor pline de mister, cu aspectul lor enigmatic.Am vizitat toate castelele ce mi-au ieşit în cale în călătoriile mele, fascinată de frumuseţea si eleganţa lor, de poveştile din spatele zidurilor!

     Mi-au plăcut dintotdeauna întoarcerile în timp  si nu de puţine ori mi-am imaginat cum ar fi fost dacă m-aş fi născut în alte vremuri! Nu mi-am imaginat însă niciodată că intr-o zi, o să pot nu doar să vizitez, ci să-mi petrec o mini-vacanţă intr-un astfel de loc. Ten Berghe, a aparut întamplător, când căutam cazare, pe Booking pentru Bruges. Iniţial nu am îndrăznit să mă uit la preţ, imaginându-mi că astfel de bucurii nu le sunt permise muritorilor de rând! Cand Booking mi-a afişat preţul pe noapte aproximativ 100 euro, primul gând a fost ‘este bântuit’, dar nu mă puteam lăsa intimidată de o fantomă aşa că am făcut imediat rezervarea!

    La 2 km de Bruges, la capătul unei alei lungi, străjuite de copaci bătrâni, asa cum îi stă bine unui domeniu ce se respectă, se află Castelul Ten Berghe! Pe măsură ce mă apropiam de castel mi se făcea teamă, dacă este în paragină, dacă este bântuit, dacă este o înşelătorie…Odată ajunsă la castel, emoţiile şi temerile mi-au fost spulberate, Ten Berghe îşi oglindea turnurile în lacul ce-l împrejmuieşte aşteptându-şi oaspeţii! Intrarea în castel se face pe un pod de piatră, castelul datează din sec XII şi a aparţinut ducelui Van Caloen, a fost renovat în 1880, iar astăzi îşi aşteaptă vizitatorii într-un decor plin de farmec, cu portrete, tapiţerii şi mobilier vechi! Am fost cazată într-un apartament care ocupa un întreg etaj şi avea ieşire în unul din turnuri, în cameră aveam exact cum îmi dorisem pat cu baldachin! Decorul era exact aşa cum îmi doream, dotările erau însă unele moderne care să-ţi asigure tot confortul. Portretele celor care-au locuit de-a lungul vremii la Ten Berghe se regăsesc în întreg castelul, stând parcă de pază ca vreun turist prea curios să nu pătrundă adevăruri demult ascunse! Portretele astea, aşezate peste tot ii dau o notă de mister, dar pe mine m-au făcut să mă gândesc încă odată la fantome! Nu,nu am întâlnit nicio fantomă la Ten Berghe, deşi ne-am retras în cameră noaptea târziu, pe holurile semi întunecate, dar şi pe scara albă de marmură, domnea liniştea. Dacă există fantome la Ten Berghe, acestea, ca şi personalul de aici îşi respectă oaspeţii!

 

 

 

 

        Din păcate, în toamna anului 2013, Ten Berghe şi-a închis porţile pentru vizitatori. Nu ştiu dacă pentru totdeauna, nu ştiu din ce motive, poate din cauza unei fantome mai răutacioase, sau poate din cauza oamenilor! Sper să se redeschidă curân, dar până atunci sunt alte astfel de locuri care-şi aşteaptă oaspeţii:

 

        În Polonia, de exemplu, o noapte la Zamek Reszel Kreativ Hotel, perioada 1-2 septembrie 2014, costă pe Booking 296 RON, iar „hotelul” arată cam aşa:


object_20120518102136_0.jpg
       Iar în frumoasa Toscana, ce-ţi poţi dori mai mult decât o cazare la Castello Santa Cristina, preţ pe Booking, în aceeaşi perioadă pentru cameră dublă 621 RONcastello_santa_cristina1         Închei cu o ultimă recomandare, desi lista este foarte lungă, Chateau de la Bourdaisiere, Franţa,aceeaşi perioadă, 461 RON, camera dublă.montlouis-sur-loire-chateau-de-la-bourdaisiere-294697_1000_560

Publicat în Calatorului ii sade bine cu drumul | Etichetat , , , , , , , , , , , , , | 2 comentarii

Parga, Grecia

           Grecia, este preferata de multi români, ca destinatie de vara. Ne-au cucerit grecii, cu amabilitatea lor, cu plaje însorite dar mai ales  cu oferte ultra all inclusiv către vacante perfecte! Pe mine, Grecia nu m-a convins până anul acesta, nu sunt adepta all inclusiv-ului, iar la plajă mă plictisesc dacă stau mai mult de două zile, asa că vacanţa mea perfectă trebuie să fie presărată cu drumuri lungi, cu peisaje frumoase, dar si cu orăşele pline de viaţă. Un astfel de drum lung, având în dreapta marea si in stânga muntele, m-a purtat în vara aceasta pe coasta Ionică. Destinaţia…necunoscută, căutam un loc frumos, cu farmec, cu viaţă, unde să nu ne plictisim! Şi aşa a  apărut Parga, prima întrebare a fost ‘Sigur suntem încă în Grecia, sigur nu am ajuns printr-o întâmplare fericită în Italia?’, fiindcă Parga are aspectul dar şi aerul unui orăşel de coastă italian.10475449_10154439603220106_884446892918449541_n

        Case colorate, cocotate pe stanci, stradute înguste urcă şi coboară printre ele, iar de jos îţi zâmbeşte marea de-un albastru curat! De pe faleză, eram încurcată, nu stiam ce să fotografiez mai repede, casele colorate, aşezate în stup, cu cetatea de deasupra, sau marea, perfectă, senină, cu-o mică insuliţă pe care se află o biserică albă? 10496090_702254519862321_2188443541534289289_o          Pe malul mării, înşirate una lângă alta, tavernele tradiţionale îşi aşteaptă clienţii pofticioşi. Am ales o tavernă drăguţă, cu feţe de masă în pătrăţele şi cu o privelişte superbă, puţin către oraş, puţin către mare, fiindcă încă nu mă puteam hotărî ce-mi place mai mult la Parga! Atmosfera relaxată, priveliştea de vis şi mancarea delicioasă, recomandă locul de la sine!10541457_10154439603355106_6793673211447316631_nDSCF8627          Imediat ce m-am dezlipit de priveliştea de pe faleză  am început să urc strădutele în trepte către cetate, un singur lucru nu mi-a plăcut în Parga, tarabele în exces, fiecare casă are la parter magazine cu suveniruri, prea încărcate, prea aglomerate, nu poti surprinde o poza cu o stradă fără să-ţi fie stricată de o haină atârnată în faţa unui magazin, cred că este specific întregii Grecii acest lucru fiindcă pe întreaga coastă ionică, dar şi în Atena am întâlnit această situaţie.

         Odată ajunsă la cetate mi-a trecut supărarea pe tarabele grecilor, fiindcă priveliştea de sus te lasă fără cuvinte.

10497119_10154416507730106_4137560713137298185_o10496090_702254519862321_2188443541534289289_o

       Nu pot spune prea multe despre Parga, doar că mi-a plăcut, are ceva din farmecul Italiei, dar şi ceva din liniştea Greciei. Este romantică, relaxată si plină de soare. Are o plajă frumoasă, este aproape de Corfu dar şi de Lefkada iar preţurile atât la cazare cât şi în restaurante sunt mult sub preţurile la care mă aşteptam pentru un astfel de loc!10479081_10154439603905106_3493267331174447870_n

 

 

 

Publicat în Calatorului ii sade bine cu drumul | Etichetat , , , , , , | Lasă un comentariu