Istanbul

Un wekeend pare prea putin pentru a vizita Istanbulul, orasul contrastelor, orasul impartint pe doua continente, insa acest oras parca se grabeste sa se lase descoperit de catre turisti. Dar asemenea unei femei musulmane isi pastreaza valul lasandu-se invaluit in mister. Te surprind pentru inceput minaretele ce se inalta de pretutindeni, stapanind parca orasul dintotdeauna.Te surprinde aglomeratia, si zarva, pretutindeni turisti cu aparatul foto in mana, grabiti sa soarba cat mai mult din frumusetile acestui oras cosmopolit.Printre turisti, parca si mai agitati se amesteca localnicii, la orice ora pregatiti sa-ti vanda ceva. Nu am vazut un oras mai colorat, un oras mai agitat si mai pregatit sa-si primeasca vizitatorii. Un oras plin de viata, de traditii de mister, un oras incurcat parca, atat de plin de prezent si totusi atat de bine ancorat in trecut. Daca reusesti sa rezisti tentatiei de-a nu te opri la un restaurant pentru a te rasfata cu o narghilea si-un delicios ceai de mar, pasii te poarta rapid spre Cornul de Aur, asa cum este supranumi centrul vechi al Istanbulului. Si deodata ti se infatiseaza sclipind in soare cupolele celor doua mari moschei, simbol al Istanbulului. Pe de-o parte Moscheea Albastra cu cele sase minarete, unice, zvelte, inaltandu-se spre soare, pe de alta parte batrana Sfanta Sofia, cu ale sale cupole parca coplesite de greutatea anilor si-a istoriei.
In Moscheea Albastra pasesti sfios, atent sa nu perturbi linistea, si fie ca ai mai vazut sau nu o moscheie interiorul iti taie rasuflarea. In sfanta Sofia intri ca intr-un sanctuar, mult mai sobra, mai rece, iti impune respect. Fata in fata cele doua mari simboluri ale acestui mare oras te fascineaza, te fac sa-ti doresti sa vezi cat mai mult din el. Si la doar cativa pasi Topkapi-ul isi deschide portile in fata ta gata sa-ti impartasesca cate ceva din anii sai de glorie si decadere. Si gandul iti zboara usor la anii de glorie, la sultani si cadane, si parca iti doresti sa fi trait atunci. Dupa ce ai vazut Topkapi-ul viziteaza neaparat Dolmabahce, locul in care au trait ultimii conducatorii ai Imperiului Otoman. Grandoare orientala, dusa la extrem, opulenta si lux. Situat pe malul Bosforului, Dolmabahce , te uluieste pur si simplu. Odata ajuns in de timp si spatiu, tolaneste Istanbul, pierde-te pe stradute, uita -te la una din terasele de pe strazi,rasfata-ti simturile cu celebrele dulciuri, si neaparat viziteaza un bazar. Fie ca esti interesat sa cumperi ceva , fie ca nu, merita sa treci portile Marelui bazar, odata ajuns acolo esti mai aproape de lumea orientala. Amestec de culori si de mirosuri, la tot pasul se negociaza, se vinde se cumpara. Bazarul egiptean , la fel de aglomerat, ramas parca neatins de
Prezent te asteapta cu multe mirodenii, ierburi, arome orientale. Si nu trebuie ratata o croaziera pe Bosfor. In port, vapoare si vaporase asteapta sa te duca intr-o croaziera de neuitat.Odata ajuns pe vapor te indrepti spre partea asiatica a Istanbulului.In dreapta si-n stanga noi si noi locuri ce se lasa fotografiate. Vaporasele se intrec spre deliciul turistilor.
Sa vizitezi Istanbulul poate fi o adevarata aventura, la fiecare pas o provocare, nu este un oras linistit, pare sa nu-si fi gasit linistea, sau poate asta este farmecul sau…

Am publicat acest Review si aici:http://www.holidayreview.ro/Review-Istanbul-Destinatie-Istanbul

Drum bun!

Florenta

          Odată ajuns la Florenşa orice turist se simte artist, fiindca aici orice imagine surprinsă de obiectivul aparatului de fotografiat devine o mică operă de artă. De Florenta te indragosteşti la prima vedere, arta si istorie la tot pasul, pentru cunoscători, romantism cât cuprinde pentru îndrăgostiţi, restaurante cu meniuri îmbietoare pentru gurmanzi, magazine luxoase pentru pretenţioşi.

        La fiecare pas un palazzo cu arhitectura uimitoare te aşteaptă să-i afli povestea, e suficient să te laşi purtat în voie pe straduţele pavate cu istorie ca să descoperi întreg oraşul. Nu ai nevoie de hartă fiindcă fiecare straduţă te îmbie să o vizitezi şi fiecare colţişor îţi rasfaţă privirea cu o nouă descoperire.

      Te fascinează Domul, cu a lui enigmatică cupolă , si merită urcată fiecare din cele 500 de trepte, pentru priveliştea pe care o ai odata ajuns pe acoperişul Florenţei. Te încântă Piazza della Signoria cu al ei Palazzo Vechio păzit de David al lui Michelangelo, apoi paşii iti sunt purtaţi spre Ufizzi, fiindcă un oraş precum Florenţa nu putea să nu găzduiască un muzeu de renume internaţional.

      Apoi descoperi bătrânul Arno, ce-şi poartă apele de un albastro desprins practic de sub pensulele unui artist celebru, pe sub Ponte Vechio. O legendă contemporană spune că dacă închizi un lacăt de unul din grilajele ce strajuiesc râul Arno  şi apoi arunci cheia în râu, ai parte de iubire veşnică. Şi oricât de sceptic ai fi atmosfera de basm de la Ponte Vechio te face să crezi macar pentru o clipă că iubirea este vesnică şi dăinuie peste timp si spaţiu. Şi dacă tot vorbim de legende, nu trece nici pe langă Porcelino  indiferent fiindcă o mângâiere pe râtul ce luceşte în soare al purceluşului din Mercato Nuovo iţi poate aduce noroc…si dacă nu tot ramâi cu o poză simpatică. Palatul Pitti te invită la o întoarcere în timp , cu încăperi luxoase si costume desprinse din alte vremuri, iar o vizită in grădina Boboli iţi confirmă încă odată că alegerea de a vizita Florenţa a fost una foarte inspirată.

       Lasă-te apoi purtat spre Piazza Michelangelo, de unde priveliştea asupra Florenţei este de neuitat. De sus din piaţă, oraşul ţi se dezvăluie în toata splendoarea, vrând parcă să-ţi transmită că nu mai are nici un secret faţă de tine. Şi dacă vizitezi Florenţa vara, nu vei rezista in faţa celebrelor gelatto, ingheţata cu gust divin, iar cea mai buna ingeţată de acest fel, unii spun ca poate cea mai buna din lume o găseşti la doi pasi de casa lui Michelangelo la celebra gelaterie Vivoli.

        Şi daca Florenta te-a fermecat ziua, noaptea vei dori să-i vizitezi din nou fiecare straduţă. Lasă-te purtat pe note muzicale de aceasta dată , fiindcă la fiecare colţ de stradă un tânăr muzicant îşi cântă iubirea, pe-a lui, pe-a ta, pe-a fiecărui călător ce-a trecut prin Florenţa si nu a mai uitat-o.

 

 

Hello world!

           Va invit sa faceti alaturi de mine un tur virtual de lume. Imagini, cuvinte, amintiri, drumuri dragi, drumuri lungi,vreau sa le postez pe toate aici vreau sa le impart cu voi, calatori in lumea mea, calatori in lumea voastra.

          Calator este acela care pleaca si se intoarce tocmai pentru a pleca din nou. Si cum spune o veche zicala „calatorului ii sade bine cu drumul”, eu as mai adauga si cu bagajul, si cu aparatul de fotografiat…

Cand am inceput sa fiu „calator”? Cu destul de multi ani in urma cand am vazut la televizor o emisiune despre Cimitirul vesel de la Sapanta. Mi-am intrebat parinti unde este Sapanta si asa am aflat ca Sapanta este acolo „unde se pune harta in cui”. Mi-am inceput atunci calatoria imaginara spre acel loc, apoi alte si alte locuri mi-au atras atentia, mi-au starnit imaginatia…Parea de neajuns in locul acela indepartat  „unde se pune harta in cui”. Copilul de atunci nu-si imagina vreodata ca va ajunge in locuri in care se pun si alte harti in cui, nu doar cea a Romaniei.

Drum bun!